Sala de sedinte a Primariei s-a cutremurat astazi cu 5 minute inainte de a incepe sedinta de Cosiliu Local. Am simtit asa ca o vibratie ce ma cuprindea si nu ma lasa si jur ca era cat pe ce sa ma ridic in picioare atunci cand profesorul intra in casa. Au patruns sa decida coriferii orasului, cei care au facut ca Botosaniul sa arate ca o floare iar cozile de olandezi, nemti si francezi care sa-si doreasca sa locuiasca aici sa creasca de la o zi la alta. Nu mai spun cei din tarile nordice care o perioada au capatat interdictie de la a mai care viza de Botosani pentru ca nu stiu sa fie civilizati,
Primul a patruns Mihai Tincu. Lup patran, privire semeata, ochi mijiti in permanenta cautare de vitime. Elegant, cu parul dat cu briliantina, nu a deschis gura la nimeni. Nu avea ce vorbi cu inferiorii. Daca rostea ceva imediat paralizai sau adormeai. A stat pe scaun nemiscat ca un sfinx privind suprem la ce se intampla imprejur. Toti au realizat in acel moment ca Tincu este motorul, care astazi a functionat din plin alimentat cu gradele necesare de dimineata.
A urmat Cosmin Andrei. Alt corifeu, netuns de data aceasta, pus pe sotii si pe zambete. Dupa o scurta tragere de bracinari cu o jurnalizda a pornit sa-si admire superioaritatea. Vecinatatea cu M Tincu il inspira. Nici el nu a vorbit, dar miercuri o va face cu siguranta. Lumea asteapta sa-i soarba cuvintele si intelepciunea. Sunt bune la detoxofiere.
Sala s-a inclinat deodata cand al treilea a aparut Marian Murariu. Mama ii calcase perfect camasa in aceasta dimineata si in plus il lasese sa plece de acasa cu patul nefacut. Costumul ii venea impecabil, putin office putin hipster. La 40 de ani sa fii viceprimar si consilier local si sa fii consecvent in dragostea pentru parinti nu pot multi. Murariu stia oricum ce se va intampla la sedinta, si oricum isi propusese sa mai aprofundeze si dupa, de aceea toate cele 5 minute cat a durat intalnirea factorilor a scrutat cu curiozitate auditoriul.
Daniela Vicol a surprins prin roseata din obraji. Vivace si perspicace se vede de la o posta ca e indragostita. Dragoste si administratie, doua notiuni distincte care impletite maiastru de inspectoarea Vicol fac o combinatie fatala de femeie care a ingenunchiat orice prejudecata ca nu se poate reusi intr-o zona eminamente masculina. Radiatia fericirii ei a dat energie celor din jur mobilizant si parte din audienta. Multi au plecat acasa rusinati, cu hainele trase peste pantaloni.
Chiru Vasile si Calin Bisovici au lasat gura cascata personalul din Primarie prin serioazitatea de care dau dovada si prin modul profesionist prin care si-au ocupat locurile pe scaun. Vasile a dat noroc cu toata lumea. Calin cu nimeni. Dupa aia au dat noroc ei doi. Eficienta.
Cei doi Till Buhoglinda ai CL-ului Botosani, Branzei si Maftei nu au lipsit nici ei. Nici n-ar fi inceput sedinta. Cand au luat loc imediat au trebuit sa se ridice ca a inceput sa cante imnul. La statia Primariei. Ar trebui o strana ca la biserica, etatea isi spune cuvantul si lumea din oras mai are nevoie de ei. Cine ne mai scrie carti despre contexte europene si cine se mai joaca de-a editura sa le vanda?
Totul a culminat cu sahista. Doamna Diaconu care nici ca, ca toti colegii ei nu a scos un sunet. Vineri isi facuse cumparaturile la Careffour si era fericita. Si satula. Ca orice maestru stie ce se va intampla cu minim 5 mutari inainte. De aceaa a stiu de la bun inceput ca va intra in primaria, va merge la Andrei in birou unde va afla cum trebuie sa voteze, va intra in sala de sedinte, va vota si va pleca. Isi merita cu prisosinta denumirea de maestru
Ady Petrusca, acest Yety al Botosaniului a reusit sa ajunga la sedinta chiar daca era zapada afara. A dat singur la lopata, a incalzit masina, totul pentru ca votul sau sa arate ca nu e in slujba orasului degeaba. Respect Ady 🙂
A lipsit Buiuca. Andreea Buiuc. Multi s-au intristat, dar toti au inteles. A lipsit motivat. Nu stim daca Tinderul unde de zor isi cauta o cale si-a dovedit eficienta sau e suparata ca nu si-a dovedit eficienta. Aceasta sedinta avea nevoie de cuvintele ei. Bine, mai mult de privire pentru ca in cele 300 de cuvinte pe care le stapaneste cu maxima dexteriate nu se numara si termeni de specialiate. Dar privirea, privirea ei spune multe.
Liberalii au fost si ei pe acolo , puteau sa nu fie ca tot aia era.
Comenteaza