Organizatia municipala PSD Botosani a intrat in fibrilatii. Aseara pe linia telefonica secreta s-a primit o dispozitie de la centru de la Codrin Stefanescu, care tine loc de presedintele partidului care e bolnav cu inghinalii. „Vreau ca in doua zile sa depistati macar cinci locururi in care in doua saptamani sa puteti deschide aprozare pentru ca poporul moare de foame”. Acesta a fost directiva lui Codrin receptionata la PSD Botosani. Imediat a fost convocata o sedinta de urgenta pentru rezolvarea situatiei. De la Bucuresti din pat, senatoarea Federovici, sefa tuturor, supraveghea video sedinta.

A lipsit doar Mihai Tincu care a sustinut ca este prea obosit sa-si mai dea parul cu bliliantina deci prin urmare nu iese din casa, desi i s-a sugerat de la partid ca mai rapid si mai ieftin sa incerce cu apa cu zahar.

Viceprimarul Marian Murariu a identificat rapid in spirutul liniei de partid cateva solutii.

„Un prim loc ar fi la parterul blocului construit de Prof Izobek, pe langa scoala 11. Nu are receptia semnata, e disperat ca a vandut apartamentele si oamenii nu se pot muta. Il conditionam la acte sa deschida un aprozar pentru semnatura de receptie. Vedeti de simplu e? Tata si cu mama mi-au dat aceasta idee. Nu stiu cum, le-a venit pe loc in cap.

„Stai jos, ai F!„, a replicat celalt viceprimar, Cosmin Andrei care impunea respect prin tinuta-i eleganta.

„Un aprozar nu se deschide asa cum vrea mama si tata, se deschide cum vrem noi. Si noi vrem sa se deschida cat mai repede, peste cateva zile, sa fim primii. Trebuia sa primim ordine de la Bucuresti sa facem asta? Initiativa prieteni, unde e initiatiativa. Iata. Un prim aprozar se va deschide la Cornisa. Acolo vine lume, au nevoie de vitamine. Vara il tinem pe patinuar sau patinoar, cum e corect? Iar iarna il mutam la piscina acoperita. Acoperim un spectru larg si vom avea desfacere„.

Un murmur de aprobare se auzi in sala de sedinta plina ochi de activisti. Toti erau ingandurati, cautau solutii, locatii, voiau sa propuna sa se faca remarcati. Doina, de la Bucuresti, casca pisiceste.

„Asadar al doilea aprozar il deschidem pe Primaverii, unde am eu un spatiu. In capat la 1. Lumea e obisnuita cu locatia, acolo s-au mai vandut ierburi, tot vegetale. Punct ochit, punct lovit, nici macar nu avem nevoie de reclama.” a continuat Andrei.

Un ropot timid de aplauze porni de la randurile din spate. In fata, toti erau inghetati, coplesiti de geniul si de repeziciunea cu care ii veneau ideile bune viceprimarului.

„Aprozarul numarul 3 il putem deschide pe stadion. E al nostru, al primariei, al PSD-ului, nu ne costa nimic. Iata argumentul: FC Botosani va retrograda in B si va juca la matineu. Un prilej numai bun ca lumea sa vina la stadion sa vada un meci de dimineata si sa isi faca si cumparaturile. Vom pune accent pe vanzarea de seminte si de dovleac si de floarea soarelui, in fond sunt chestii agricole. Lumea va avea rosii stricate berechet sa arunce in jucatori cand joaca prost. Aici, vanzarile sunt garantate„.

Urale se auzeau de peste tot. Andrei era aclamat la scena deschisa. Cei doi „frati” Branzei si cu Maftei abia isi mai tineau in gura placile dentare. Sunetul victoriei se auzea dincolo de sediu.

„Stati putin prieteni, ca nu am terminat. Punctul culmimant va fi cand vom deschide un aprozar la teatru. Cladire veche, iarba in curte, spatiu de depozitare, central, spatios, piata aproape, flux de oameni asigurat, Stiu dintr-un studiu ca cei care iubesc teatrul, iubesc si legumele si fruntele. Ce poate fi mai frumos decat atunci cand mergi la un spectacoln sa mananci un mar sau sa spargi niste nuci? Incurajam si actorii sa-si spuna replicile mai cu foc, potolim si foamea spectatorilor. Aud?„

Da! Se auzea superb. Ovatii si urale, ropote de aplauze, strigate de incurajare, totul era numai un bravo. Membrii prezenti la sedinta erau in pragul apoplexiei, ii dureau palmele de la batut si vocile le erau ragusite. Aparu si primul echipaj de politie mirat de vanzoleala din sediul PSD. Aruncau cu caschetele in aer si strigau si ei entuziasti alaturi de toti ceilalti.

„Da, si ultimul dar nu cel din urma loc in care vom deschide un aprozar pentru toti oamenii din oras va fi la Pacea. Da, la cimitirul Pacea. Nu mai avem noi loc de morminte dar de aprozar avem. Chiar la intrare. La ce bun sa mai vina oamenii cu sacose cu fructe si vin de acasa cand le vor avea acolo. Coliva se va putea face pe loc, vom vinde grau fiert, preambalat. Arpagic, ceapa verde, oua si cas pentru ca tot din animale care pasc iarba vin. Vom face un aprozar adaptat necesitatilor de pomeni, parastase sau inmormantari. Vom putea vinde si flori care ele sunt tot din natura, deci nu e nimic cu E-uri.  Iata propunerile mele„.

Urlete de satifactii, sediul PSD se cutremura, gemurile vibrau si participantii dansau. In mai putin de o ora, oridinul de la PSD Bucuresti fusese indeplinit. Cosmin ii salvase iarasi. Din camera din Buuresti, lin, Doinita torcea. Un zambet de satisfactie avea intiparit pe chip si o lumina i se zbatea jucaus pe frunte. Se intoarse pe partea calalta si ca prin vis, dadu un ultim ordin inainte de a adormi complet:

„Si sa vorbiti mai incet dar sa vorbiti si cu aia de la Vodafone cu 5G-ul lor cu holograma sa vina si nea Nicu la inaugurare. Auzi la ei, unde s-a mai pomenit aprozar fara Ceausescu. Daca nu poate nea Nicu, macar Michael Jackson. Asa sa fie eveniment.  Hai, acum mars acasa, aveti FAZAN cu toti„.