Poti alege o multime de pagini interesante, de cultura generala, care sa iti stimuleze si sa iti dezvolte inteligenta. Dar la fel de bine, in functie de cat de slab de inger esti poti alege sa fii dobitoc.

E ca si atunci cand iti schimbi poza de profil dintr-o imagine cu tine la mare lingand o inghetata, sau tu pe hol langa debara facandu-ti un selfie, intr-una in care iti arati labele picioarelor si o pereche noua de sandale cu strassuri. Adica e ca si cand ai fi o pitzi. Sigur, asta nu e ceva neaparat rau pentru tine. Minte putina, probleme putine si neimportante. E in schimb ceva rau pentru mine, pentru restul care avem poze de profil normale. Oameni pe care tu cauti sa-i eclipsezi si sa le-o tragi peste bot cu poza ta cu sandalele cu starlici. Cum iti inchipui tu ca turb de suparare si izbesc prin casa din cauza ca prietena mea nu are nici sandale, nici picioare ca ale tale. “Numai invidiosii nu dau like!”, opinie formata in sute si sute de ore pe retelele de socializare. Bine, tu nu te consideri o pitzi, pentru ca stii ca e ceva de rau, adica de nepermis. Tu esti “big benul”, crezi ca dai ora exacta si noi toti ne reglam in functie de culoare pe care o are fustita in care erai imbracata astazi cand ai postat pe facebook. Ti se pare firesc ca toti sa procedeze asa cum faci tu. E trendy, posh sau fancy atitudinea ta. Ma rog, sau ceea ce numesti tu atitudine. Ai un smartphone, niste farduri si o sumedenie de prietene de cafea, deci ai viata in fata. Aerul tineresc pe care-l degaji, capul sus, inabordabilitatea fac si ele parte din scenariu. Le curg gelatilor balele dupa tine.  Dar nu esti o pitzi.

Cineva mi-a spus de curand ca numarul meu de telefon e numar de pitzi. N-am stiut ce sa raspund, dar nici la el nu pot renunta, il au toate cunostintele mele. Am raspuns tamp: “Bine ma, sunt o pitzi. Dar nu mai degraba cocalar? Totusi sunt barbat. Nu o sa-mi tugui buzele sau nu voi purta tanga niciodata”. N-a mai raspuns persoana. Dar hai inapoi la tine “big benule”.

O incredere nemasurata. Cele mai frumoase picioare, ochii cei mai expresivi, cel mai nou telefon, ultima poseta de la Vuiton si multe like-uri. Esti multumita, viata are sensul pe care l-ai dorit tu. Normalitatea ta te cucereste, iti da imbolduri ca tu, o semidocta sa te bagi in discutii pe post de parerolog, iar cand cineva iti da peste nas, sau nu intelegi un cuvant, il stergi din lista. Dupa care postezi mandra ca te-ai apucat sa-ti faci curat printre prieteni si cei care nu empatizeaza cu tine nu-si au locul pe wallul tau. Le-ai arata tu lor si asta iti da o satisfactie orgasmica, iti face ziua practic. Tu nu trebuiesti contrazisa pentru ca tu stii ca ai dreptate intotdeauna. Altfel folosesti ca pe un par, butonul de block.

Am intalnit si am vazut zeci de asemenea cazuri. Culmea ca multe dintre ele sunt profesoare, invatatoare, asistente medicale, bugetare, au locuri de munca normale pentru oameni normali. Insa lumea paralela in care traiesc le face sa piarda contactul cu realitatea. In curand vor urma subiectele la teze pe messul de pe facebook si rezolvarile tot acolo. Probabil. Si tratamentele tot pe fb vor fi administrate la fel cum vor fi platite taxele si impozitele. A fost bestial discutia surprinsa la o terasa intre doi adolescent: “Ba, tu stii ca profa mi-a dat block?”

Pana la urma la ce foloseste facebook-ul? La facut presedinti, la promovat produse, retete, texte, bloggeri, la pitiponceala si cocalareala. Alte utilitati nu vad. Doar sa admir o pereche de sandale urate incaltate in niste picioare frumoase, dar cum mai sunt sute de milioane in lumea asta. Si niste Vuitoane de pe faleza Barcelonei de la africani, la 15 euro. Buze si ochi au toti dar nu toti ii casca suficient incat sa nu se agate la “viata ta ca o manea”. Mai sunt si pestiuci, viitori cocalari, care gasesc in tine, miss bikini, un exemplu. Si asa se creste o noua generatie.