Știm că e groasă, când apar petiții pentru aducerea Sorinei „acasă”, cu texte aberante, precum . Și când, la fiecare distribuire a unei astfel de petiții, apare un șir lung de comentarii, de la zeci până la sute, cu „Semnat”. Pentru că asta demonstrează că n-am înțeles nimic din toată povestea cu procurorul, asistentul maternal, familia americană, copilul și mascații.

Unii asistăm, alții contribuim la un scandal de natură, întâi de toate, mediatică. Pentru că imaginile cu o fetiță târâtă pe asfalt, care plânge și țipă că nu vrea să fie luată de lângă „mama” ei, adică asistentul maternal, ajung mai repede la creier decât orice proces verbal și decât orice anchetă. Pentru că lacrimile ne impresionează în mai mare măsură decât o fac datele dintr-un dosar. Pentru că nu suntem educați suficient pentru a distinge realitatea de facto de realitatea pe care ne-o virează, eronat, surse în galop după senzaționalism.

Mai întâi, haideți să vedem ce concluzii se pot trage din treburile următoare:

1. Declararea adoptabilității Sorinei s-a produs în 2013. Conform ANPDC, familia asistentei maternale a declarat că nu dorește adoptarea fetei. În scris.

2. Timp de cinci ani, 122 de familii din România au refuzat să o adopte. Pe motiv că este de etnie romă!

3. Un copil devine adoptabil internațional, dacă timp de un an nu a fost acceptat de nici măcar o familie din România. În plus, Sorina a fost trecută pe lista copiilor greu adoptabili.

4. Anul trecut, un cuplu de români stabiliți în SUA și-a exprimat intenția să o adopte. O familie care a trecut prin toată ancheta Direcției Generale.

5. Mariana Șărămăt, fosta asistentă maternală în grija căreia a stat Sorina de la vârsta de 3 ani, nu a mai vrut să o dea, acuzându-i pe părinții adoptivi că vor să facă trafic de organe.

6. Reprezentanții ANPDC i-au solicitat de mai multe ori asistentului maternal predarea amiabilă a copilului. Acesta a refuzat categoric.

7. În mai a.c., asistentei maternale i s-a desfacut contractul de muncă, nemaiavând vreun drept legal asupra copilului, de atunci. Motivul încetării contractului a fost chiar opunerea femeii vizavi de adopția Sorinei. Mai mult, i-a fost retras și atestatul.

8. Familia adoptivă a Sorinei, în certificatul căreia este deja trecut noul nume, a depus plângere împotriva asistentului maternal. Există o hotărâre judecătorească definitivă, care obligă asistentul maternal să respecte decizia cu privire la adopție. S-a trecut la executarea silită a acestei hotărâri, cu organe de la Protecția Copilului, executor judecătoresc și Poliție.

9. Până la sentință, românii din America s-au întâlnit cu fata în ședințe de cunoaștere.

10. Asistentul maternal nu a făcut-o doar pe Sorina să creadă că e vândută pentru organe, ci a reușit să convingă mase întregi de oameni despre existența acestei conspirații. Cum? Prin intermediul presei care a preluat acuzațiile femeii, fără a mai întreba ANPDC și FONDC cum stă treaba, deși cele două instituții s-au ocupat îndeaproape de caz.

Iar acum, textul unei petiții online:

„O fetita a fost luata de acasa cu forta de catre trupele speciale de mascati pentru a o trimite in America la o familie „Mami, nu vreau sa plec!” Urla Sorina cu toata suflarea cand era trasa si smulsa din bratele mamei sale.

 

Nu trece nepasator peste acest articol si semneaza petitia pentru a face o fapta buna si pentru a salva o fetita care a crescut alaturi de o familie frumoasa si iubitoare. Semeneaza chiar acum!” 

A. Nu era smulsă din brațele mamei sale.

B. Dacă asistenta maternală voia să fie mama Sorinei, nu refuza să o adopte.

C. Nu e nicio faptă bună să semnezi o petiție care nu face decât vâlvă.

Iar toată drama cu vinderea fetei pentru organe este, cel mai probabil, doar tactica unui fost angajat al DGASPC de a se război cu instituția, de a sfida o hotărâre judecătorească.

Remember:

– pentru Dragnea, a noastră Poliție Româna a creat diversiunea cu cele două mașini, ca infractorul aflat în vârful celui mai mare partid din țară să nu fie hărțuit de presă;

– pentru Sorina, o fată de opt ani, au venit mascați, care n-au arătat vreun gram de empatie, dar au arătat barbarie cu kilogramele.

Da, vorbim despre aceeași instituție.

Asistentul maternal a târât fata în mijlocul unui scandal mediatic de senzaționaliam, autoritățile care au executat silit sentința au târât-o pe jos, iar noi o tărâm în disputele noastre de moralitate și de care e mai erou în fața celuilalt.

De cealaltă parte, e interesantă și familia adoptivă din SUA. Pentru că nu mulți români reușesc să pună în mișcare vreo trei ministere și vreo șase direcții descentralizate.

Avem o problemă gravă, când suntem pătrunși de rasism până în măduva oaselor (apropo de punctul 2, supra). Avem o problemă gravă, când punerea în aplicare a unor legi devine barbarie față de un copil. Avem o problemă gravă, când semnăm petiții, crezând că hotărârea judecătorească este un abuz conspirativ, fără să ținem cont decât de lacrimi. Avem o problemă gravă, când media devine un spațiu al tranșării, al exploatării emoționale, al senzaționalul, al eroismului unor personaje care propun revolte nefondate. Avem o problemă gravă, când nu mai cernem informațiile, nu mai alocăm timp pentru raționamente, ci dăm frâu liber emoției, indignării, mâniei. Avem o problemă cu atât mai gravă, când ne împărțim în tabăra „americanii ne vor organele” și tabăra „unde-i lege, nu-i tocmeală”, aruncând cu ouă una în cealaltă.

Iar, dacă avem senzația că apele se vor liniști curând, ne înșelăm.

Vă rog, lăsați-o în pace pe Sorina.