Au vrut să facă CEx. Și circ au făcut!

Hehe… Cine zice că e mare grădina Domnului, sigur nu a auzit de Congresul PSD de sâmbătă. S-a votat, s-a ales conducerea, s-a așteptat fumul roșu, s-au zis bancuri cu shaorma, s-a lăsat cu prelegeri filosofice, cu huiduit. Ce să mai, a fost un congres cu de toate, că doar echipa de circari a social-democraților e una profesionistă, care nu-și dezamăgește publicul. Nu, când vine vorba de făcut lumea să râdă până la delir.

Nu cred că există minte și tastatură care să cuprindă toate stupizeniile, toate paradoxurile și toată prostia PSD de sâmbătă. Au făcut un CEx nebun de-a dreptul, cu prelungiri. Și, dacă există, eu nu vreau să le am, pentru că mi s-ar virusa sistemul chiar în timp ce aș scrie. Așa că vin doar cu un stol de porumbei pe care guralivii din PSD i-au scos pe gură.

Arhanghelul Ştefănescu și-a amintit de război, de fronturi, de militărie, de suferințe, de abstinențe… Cum, „care război”? Păi ce alte bătălii a mai dus el în afară de cele cu Justiția? Ba chiar a fost alături de camarazii de secure, că, deh, așa, oarbă cum e ea, Justiția a mai împuns pe câte unul.

Așadar, din memoriile unui veteran, citare:

„Am trecut prin foarte multe bătălii împreună şi prin foarte multe suferinţe. Suntem un partid greu încercat. În ţară când am fost, în această perioadă, înainte de campanie şi în timpul campaniei, la Suceava, la Iaşi, la Botoşani, să vă spună colegii, primari de-ai noştri începeau la microfon, în loc să spună ‘onorată asistenţă’, ‘onorată instanță’.
Am fost alături de Adrian Năstase când nu mai era nimeni […] , am fost alături de tine, Andrei Dolineaschi, când te-au anchetat, am fost alături de tine, Olguţa Vasilescu, când ţi-au pus cătuşe la mâini pentru o mizerie, am fost alături de tine, Ionel Arsene, când te-au încătuşat pentru o mizerie, am fost alături de Mircea Cosma, de Andreea Cosma şi de Vlad Cosma. Am fost alături de fiecare coleg al meu aflat la ananghie.
Vom continua pe direcţia noastră, tradiţională, adică un partid format din oameni curajoşi, loiali, hotărâţi, care nu dau înapoi, nu li se face frică, nu se ascund cu capul în pământ precum struţul, nu se dezic de colegi şi de camarazi căzuţi în timpul luptelor, nu lăsăm răniţi pe câmpul de luptă”

Să le spună cineva celor din PSD să îi ridice o statuie eroului. Vă rog eu, că omul chiar merită. Și să vă duceți câinii pe la monument, după ce le turnați pe gât apă. Multă apă.

Senilul Tăriceanu are numai o pată de neoroni pe creier, care nu i-a permis să vină cu nimic original. Nu, a venit cu aceeași casetă roasă, pe care o pune pe la toate ședințele, conferințele de presă, emisiunile, nunțile, botezurile, înmormântările la care e chemat. Și aia spune așa:

„Vă chem să ducem la Cotroceni un preşedinte adevărat, un preşedinte al tuturor românilor, nu doar al găştilor grupate în spatele său, un preşedinte care să fie sensibil la nevoile celor mulţi, ale celor care sunt defavorizaţi de soartă (…) Nu trebuie să ne mai permitem un preşedinte al cărui scop este doar realegerea lui, iar în numele acestei dorinţe să sacrifice tot: valori morale, independenţa justiţiei, libertăţile şi drepturile românilor. Este timpul pentru un preşedinte care să ne unească şi nu să ne dezbine”

Normal că acel președinte e el. Dacă ar putea, s-ar vota de 19 milioane de ori, în locul fiecărui român în parte, și s-ar aplauda la urmă, mândru de ispravă.

E-caterinca învățământului s-a luat după Teri și a rămas în aceeași zonă de monotonie. Iar a zis de fake news, de minciuni, de chestii nasoale de care noi suntem vinovați. Ea însăși debitând un mare fake, ăla că PSD n-a vrut o Justiţie pentru propria entitate.

„Nu am știut să oprim știrile false, lucrurile neadevărate pe care le-au adus în scena publică. Și poate da, nu am știu să folosim tehnologia în așa fel încât lucrurile bune pe care le-am făcut să ajungă la cea mai mică organizație și la toți cetățenii. Trebuie să le explicăm oamenilor că am vrut să stopăm abuzurile din justiție. Nu am vrut o justiție pentru liderul nostru”

Lacrimogena Plumb a făcut cam ce face de obicei. Adică a pupat o zonă mai puțin vizibilă ochiului, cu excepția că nu îi aparține lui Dragnea, ci succesorului său feminin. Tot cu emoție, bineînțeles. Orice pupat se face cu emoție, asta am învățat de la Răuvana.

„Eu o cunosc pe doamna preşedinte de 20 de ani, sunt convinsă că PSD sub conducerea doamnei preşedinte Dăncilă şi a întregii echipe de conducere îşi va recăpăta credibilitatea în faţa cetăţenilor (…). Cu siguranţă va fi un lider foarte bun”

N-o băgați în seamă pe femeie, a mâncat prea mult și dă pe afară. Are toxi-halucinații alimentare cum că noi avem mai multă încredere în PSD, de când cel mai prost din curtea școlii a preluat hățurile. Apropo, doamna Dăncilă, dacă citiți asta, să știți că „prost” face parte dintr-o expresie, de asta nu am pus la feminin.

Dacă tot am pomenit-o, o bag pe ea în schemă acum. De Veorica zic. Care s-a schimbat odată cu PSD. A evoluat, așa, din senin. Pac, îi trece ideea cu autostrada prin cap, crezând că știe ce e aia și că are un cap și o coadă. Dar asta nu e tot! Mai nou, pare să le aibă și cu matematica. Vorbește de ridicări la puteri, Doamne, o nebunie. Dar nu se oprește la atât, ci invocă și un instrument magic, ce îi permite călătoria în spațiu: harta! Da, tot crezând că știe să o folosească.

„Mă angajez că vom face o autostradă cap-coadă. Am demarat deja analiza, să vedem care este proiectul pliat pe aşteptările românilor.
Întrebarea pe care ne-o pun românii în ultimii ani e clară: unde vrem să ajungem?Răspunsul nostru e la fel de clar: într-o Românie la puterea 10, o Românie echitabilă şi performantă, deschisă şi curajoasă, solidară şi demnă. Aşa că vin astăzi în faţa dumneavoastră şi în faţa tuturor românilor cu un program politic fără echivoc, o hartă care să ajute România şi partidul nostru să-şi găsească direcţia şi încrederea”

Am eu o bănuială. Cred că a fost răpită de extratereștri și spălată pe creier. Altfel nu îmi explic ce caută „puterea 10” și „hartă” la ea în discurs. Singura chestie pe care a zis-o în conformitate cu așteptările mele a fost „PSD e cel mai românesc partid”.

Orlando Atotputernicul a strălucit, pur și simplu. Lăudătorii i-au murit, dar le-a ținut el locul. Și a ținut să amintească cine împarte Finanțele în țara asta. Că, știți cum e, poate omul depune câte proiecte vrea, poate să se spele cu ele pe cap. Dacă nu trece pe la bani, tot degeaba. Practic, tot ce e făcut cu bani în România, de când e el mare ministru, i se datorează lui.

„Să ştiţi că ce vrea fiecare ministru e dorinţă, ce vrea premierul şi ministrul de Finanţe e putinţă”

Păi dacă premierul și Orlando nu vrea… Nu vrea, mă, și gata. Ups, dar parcă a avut o premoniție în declarația asta. Că primii doi oameni din PSD sunt chiar ei, acum. Și vai, ce au mai început să semene:

„Nu știu ce înseamnă să fii președinte executiv. Să găsești rezolvare la probleme. Asta am să fac ca președinte executiv”

Ăsta a fost Orlando. Scuzați-i Iq-ul.

Da, de Veorica și de Orlando a ajuns PSD să fie condus. După europarlamentare, cred că asta e cea mai grea pedeapsă pe care o putea partidul ăsta încasa. Dar să curgă uralele și mesajele de „felicitări” din partea baronilor.

Stolul de porumbei l-ar fi inclus și pe cel al lui Oprișan, dacă era lăsat să iasă. Din păcate, primul pesedist huiduit de pesediști din istoria pesediștilor nu a putut spune decât atât:

„Bună seara!
[PSD: Huuuă, lasă-ne]
Se pare că nu vor să mai vorbim”

Atât i-a fost și lui Obrăzan. Pe hol, mai că îl bătea pe Fifor, pentru că l-a auzit felicitându-i pe cei care l-au huiduit. Degeaba a încercat să mai drege el situația, penibilul mirosea de la o poștă.

Dacă porumbeii de mai sus nu v-au făcut să râdeți și să vă cruciți, vă anunț că mai am doi, poate mai mari decât toți la un loc:

– Liderul PSD Vaslui: „E democrație în unele puncte chiar excesivă, din moment ce sunt candidați pe care nici eu nu îi cunosc”.

– Marcel Ciolacu, președintele Camerei Deputaților, întrebat dacă PSD se schimbă în vreun fel după Congres: „Păi ne schimbăm între noi, nu vedeți?”.

Cam despre asta a fost marele Congres PSD. Cam atât s-a schimbat partidul. Asta i-a fost reforma. După atâtea manifestări de valoare, era predictibil ca în urma actanților să rămână tot atâta valoare: