Cine n-are partid, să-și facă!

Nu există luptă electorală a unui partid, fără partid. Cum nu există alegeri fără candidați. Suntem un județ roșu, am demonstrat asta la mai toate localele din ultimii 30 de ani și nu numai. Totuși, cred că e cazul să ne gândim care e treaba cu PSD, de iese mai mereu învigător în Botoșani. Iar lucrurile pot fi reduse la ideea simplă exprimată în prima frază.

Să ne amintim cine sunt principalii adversari în lupta politică din prezent: PNL și USR PLUS. Ei bine, din exterior, niciunul dintre cele două nu pare a fi un partid.

PNL pare mai degrabă o combinație nereușită dintre Șoptică și fanii lui, respectiv Flutur și adepții. Nereușită la modul nuca în perete. Iar cel mai ilustrativ moment în care s-a văzut asta, este chiar perioada în care candidatul la Primărie reclama de unul singur posibile fraude electorale, fără niciun sprijin, măcar de fațadă, venit din partea conducerii PNL, reprezentat de Șoptică, cel care a pierdut fara drept de apel în fața Doinei Federovici. Apoi, dezbinarea dintre aripi a culminat cu lista pentru parlamentare, Flutur părând singurul care a decontat efectele acestei combinații, nefiind inclus, deși notorietatea lui este considerabilă. N-a fost printre oameni, a pierdut alegerile la 16 voturi. Pe de altă parte, Șotică a fost. Și tot a pierdut, la peste 14.000 de voturi în minus.

USR PLUS, aceeași schemă. Lideri aproape invizibili, oameni care s-au tot mutat de pe o poziție pe alta, ba cu scandal intern, ba cu acuze publice, toate astea fără un plan, fără unitatea despre care tot predică. Magda Oleniuc, președintele PLUS, nu se află pe lista pentru Parlament. Și, evident, nemulțumiți mai sunt.

Pe când la PSD, liniște. Au învins, au cărțile făcute, au început și campania, probabil au și șampania pusă deja la rece. Ei au aceeași rețetă: liste pe jumătate compuse din semidocți, cu promisiuni mari, aceleași de când îi știm, dar au un atuu: sunt partid. Andrei și Federovici au mers aproape de mână peste tot. S-au pozat, s-au strâns de mână, le-au zâmbit în același timp votanților. Și mai au ceva: aceeași fani. Nu prea am auzit de simpatizant Doina care să nu fie și simpatizant Cosmin. Au un plan de bătaie pus la punct, se susțin între ei, își cunosc bine aspirațiile și știu să potolească răzleții din partid înainte de a se izbucni un conflict. Știu să fie o echipă. Sunt siguri pe ei și de asta sloganul lor cu siguranța prinde bine. Pentru că arată că sunt. Proști ca alegere din multe puncte de vedere, dar mulți și siguri pe ei. Față de proști și dezbinați.

Cam asta e marea rețetă. Cam asta se întâmplă, de fapt. Și ne vom convinge despre asta, din nou, pe 6 decembrie. Pun pariu că până și liberalii ar merge să sărbătorească, la sediul PSD, o nouă victorie roșie. Măcar acolo s-ar simți, câteva ceasuri, parte dintr-o echipă. Și culmea, Pro România calcă pe urmele social-democraților. Ghiciți de ce: pentru că dintre ei s-a nascut și de acolo crește.

de |2020-10-19T05:24:42+03:0019 octombrie 2020|Editorial, Fără categorie, TOP NEWS|

Leave A Comment