1 Decembrie, ziua devenirii noastre, este borna magică din calendarul fiecărui an care trezește în noi trăiri unice. Săpați în voi înșivă, cercetați-vă și vă veți convinge de acest lucru!
Cred că nu sunt singurul care a observat că în fiecare primă zi a iernii ne transformăm în bine, ne amintim de ceea ce ne aduce aproape, ne unește, lăsând în plan secund, măcar pentru o zi, dezbinările care ne otrăvesc atât de mult în restul anului.
Tricolorul, imnul național, discursurile pompoase, adesea ușor bombastice, ale autorităților, parada militară, poate chiar și tradiționala fasole cu ciolan, alături de un pahar de vin fiert, toate ne transpun în ziua specială de 1 Decembrie în spiritul – din păcate atât de rar în restul anului – al naționalismului românesc autentic, al mândriei reale, lipsite de orice urmă de demagogie, de a fi român.
Haideți să ne bucurăm de acest moment minunat și mai haideți să încercăm să menținem starea de grație specifică Zilei Naționale pe tot parcursul unui an!
Cât de greu ar putea să fie să ne vedem tot timpul unii pe ceilalți ca niște frați sau măcar prieteni, în niciun caz ca niște dușmani?
Cum ar fi să simțim mai puternic ceea ce ne unește decât ce ne dezbină, mai ales când este nevoie de noi toți pentru a înfrunta crizele și pericolele lumii contemporane?
Unde am putea duce România și cum ne-am simți noi înșine ca români dacă am reuși să perpetuăm spiritul magic al zilei de 1 Decembrie, făcând ceea ce bătrânii noștri numeau atât de expresiv „să tragem la aceeași căruță”?
Putem face toate astea? Eu unul cred din toată inima că da.
La mulți ani, români!
La mulți ani, dragi botoșăneni!
Comenteaza