Primăria și funcționarii publici din subordine tratează cu dispreț oamenii aflați în suferință și nevoie. Autoritățile locale își arată nu doar incapacitatea de a gestiona corect pachetele alimentare oferite de Uniunea Europeană, ci și un soi de rea-credință, chemând beneficiarii spre umilire, batjocorire și discriminându-i pe neputincioși.

Tabloul social al municipiului Botoșani este dureros de privit. Sutele de beneficiari care ridică un ajutor material sunt oameni care îndură mari lipsuri, de la cele financiare la cele fizice. Ei conturează latura obscură a comunității, de care societatea se simte lezată și rușinată. Adevărul este că acești oameni sunt apropiații de care nouă, celorlalți, nu ne-a păsat. Sunt bolnavi singuri, persoane cu handicap, pensionari care după zeci de ani de muncă vin să cerșească conserve. E cumplită imaginea a sute de oameni care, pentru a face rost de un ajutor, îndură temperaturi negative câte 10-12 ore și se calcă în picioare în mulțime.

Primăria și Direcția de Asistență Socială ar trebui să înceteze acțiunile împotriva cetățenilor în slujba cărora se află. Ajutoarele pot fi împărțite de puzderia de funcționari publici care strâmbă din nas când ușa le este deschisă de necăjiți și afișează o aroganță complet nejustificată. Dacă autoritățile ar fi respectat demnitatea umană, o valoare pe care o apără inclusiv legislația, ar fi fost întocmite liste pe criterii de vulnerabilitate și s-ar fi distribuit din ușă în ușă pachete pe care alții le-au cumpărat pentru săracii noștri. În acest mod ar fi primit un dram de ajutor tocmai acele persoane greu sau non- deplasabile, care locuiesc singure. Sau pot fi chemate persoanele deplasabile după un program pe zile și ore, pentru a se evita aglomerarea, umilirea suplimentară, timpii de așteptare în ger.

Realitățile locale sunt crunte și dificil de schimbat, însă nu se pot formula mari pretenții în sarcina unor decidenți lipsiți de compasiune față de amărâți. Dar pe mulți sărăcia îi bucură. Le arată că pot fabrica promisiuni deșarte la costuri mai mici, profitând de nevoia oamenilor de a se agăța de cea mai mică speranță. Toată umilirea pe care o îndură anual săracii acestui județ este o pată uriașă de rușine pe obrazul primăriilor complice!

CĂTĂLIN SILEGEANU