Bolnav de cancer în vârstă de 70 de ani, Vasile Țurcanu a fost cu Salvarea de acasă din comuna Coțușca, județul Botoșani, și a fost transportat între spitale, înainte de a muri la Dorohoi, în dureri pe care soția lui le-a auzit la telefon. ”Îmi sună în urechi cât trăiesc eu”.

 

“Îmi pare rău, bunicul nu mai este”, i-a spus o infirmieră la telefon în dimineața zilei de 1 mai. “M-am pus în genunchi pe jos – spuneți-mi că nu este adevărat! Am ieșit afară și am urlat, am răcnit, am țipat, degeaba, el nu mai este”, își amintește Florica, soția “bunicului”.

***

“Moartea domnului Lăzărescu”, varianta 2020

După ce a plecat cu ambulanța de acasă, Florica a ținut legătura cu soțul ei prin telefon. Întâi l-au oprit la spital la Săveni. La următorul telefon, la câteva ore distanță, Vasile i-a spus soției sale că este la Spitalul din Botoșani. Apoi, spre miezul nopții i-a spus că este la Spitalul din Dorohoi. Femeia s-a culcat, însă fiul lor, Marius, și-a sunat tatăl la 2 noaptea, iar acesta încă nu era internat la niciun spital.

“Nu știu unde l-au ținut, pe o bancă, pe un scaun, pe un pat, nu știu pe ce, nu mi-a spus”.

***

“Pacientul Țurcanu Vasile a avut prezentare la CPU Săveni în ziua de 28.04.2020 de unde a fost dirijat la UPU Spitalul Județean unde a fost investigat și redirijat la Secția de Boli infecțioase, după care a fost redirijat la Spitalul Municipal Dorohoi în vederea internării, deoarece Spitalul Județean este Spital COVID-19”, a venit răspunsul oficial pentru ziar, din partea purtătorului de cuvânt al Spitalului Județean, Ioan Asaftei.

***

Pentru seara de joi, Florica se gândea să-l sune pe Vasile la ora 22, dar în jurul orei 21:30 spune că n-a mai avut răbdare și l-a sunat să vadă ce face, “îmi lipsea de acasă și știam că-i greu la spital”.

Când a răspuns la telefon, bărbatul a spus că nu prea poate vorbi, și că se simte rău, că are dureri puternice, își amintește Florica. I-a spus să închidă ea, așa cum era regula lor, ca nu cumva ca el să blocheze telefonul.

“Eu nu am apucat să închid, nu știu de ce, și-l aud: doamnă, doamnă, auuu, auuuu!!! urla, urlaaa! Urletul cela îmi sună în urechi cât trăiesc eu. Am ascultat așa câteva secunde, nu știu cât, pentru că te tăia, pur și simplu trecea prin tine”, spune Florica.

Cu inima bubuindu-i în piept și cu urletul soțului ca un ecou în urechi, femeia a sunat la poarta spitalului să vadă ce se întâmplă, să trimită pe cineva la capul soțului ei, să-i aline durerea.

Citeste continuarea pe www.libertatea.ro

sursa foto: libertatea.ro