2022 vine cu un război, în vremuri când diplomația și dialogul ar trebui să fie armele statelor civilizate, în contextul globalizării. În schimb, realitatea e dezamăgitoare. După doi ani de pandemie, disperare cauzată de criza economică, suntem terorizați de bombardamentele și sângele vărsat lângă noi. Nu pot înțelege cum tancurile pot înlocui comunicarea, cum forța înlocuiește rațiunea. Parcă ne întoarcem în trecut.
Tragediile omenești provocate în numele unor scopuri politice mârșave și al a unor interese personale se repetă. Parcă nicio generație nu are șansa de a îmbătrâni fără amintiri triste. Dumnezeu ne-a dat viața pentru a construi, suntem datori din naștere să ne apărăm acest dar. De ce unii aleg să construiască prin moarte? Acest război este o ofensă la adresa umanității. Sper ca NATO și UE să se mobilizeze prompt în sprijinul Ucrainei. Sper ca libertatea să învingă. Viețile oamenilor nevinovați sunt amenințate de un lider îmbătat de putere, iar pasivitatea celor care pot interveni este, din punctul meu de vedere, o complicitate.
Când copiii, care reprezintă viitorul, sunt mai prejos decât dorințele egoiste ale maturilor, ne dam seama că sistemul nostru de valori s-a prăbușit. Să ne rugăm pentru ei și pentru pace. Să le transmitem gânduri bune și credință în bine.
Dumnezeu să ne aibă în pază pe toți! Împreună putem fi o forță umană mai puternica decât cea militară!
Comenteaza