Nu era momentul de bilant, insa la cum sta judetul acum si la cum ne e prezentat de factorii decidenti e diferenta ca de la cer la pamant, o diferenta umpluta de un buboi urias si purulent, numit „administratie publica locala„. Viata ne este invadata zilnic de poze pe retelele de socializare, de comunicate de presa, de articole platite la negru si multe alte scheme care cauta sa ne lamureasca in ce oras frumos si european traim, cat de mult muncesc factorii decidenti si ce cadou pe capul oamenilor ca-i aveam acum pe „adevaratii lideri” sa ne conduca. Cu tupeu, nu mai lipseste mult si vor incepe sa ne convinga ca mai civilizati ca noi nu exista in lume si ca randurile la Oficiul de Emigrari pentru cei care doresc sa se stabileasca in Botosani sunt imense.

Un judet condus zeci de ani de  aceeasi politicieni PNL si PSD care s-au rotit in timp pe scaunul puterii si care au tinut cu dintii de ciolan chiar daca nu mai avea nici o farama de carne. E ciolanul „administratiei” fara de care nici un politician nu se simte la putere oricat de multe voturi are in spate. Nimeni, nici unul din cei aflati acum sau in trecut (tot aia) la butoanele deciziei nu a iesit sa spuna cat de rau e, cum se iau si se dau spagile, cat de proaste sunt lucrarile facute pe bani publici multi si ce viitor sumbru ne astepta. Pentru ei, aflati intr-o campanie electorala continua, viitorul suna bine, atat timp cat salariile proprii sunt de ordinul sutelor de milioane si rudele, prietenii si votantii decisivi sunt angajati acolo unde trebuie. Nu au nevoie decat de imagine, imagine si iar imagine. Unul e transparent de nu mai poate, altul da cu aghiazma la contoare si nu se mai opreste din cumparat masini si din construit case, alta se tavaleste pe jos in ie prin muzee, edilul ranjeste de zici ca are buzele paralizate in timp ce ne anunta ca a mai izbit un proiect si ca orasul a mai pierdut niste bani, pozele din rapita, floarea soarelui si lavanda trolleaza bunul simt. Inaugurarile de orice curg desantate, se comemoreaza/sarbatoreste fals, cu circulatia oprita si cu dopuri in urechi sa nu se auda injuraturile soferilor iar serbarile prin comune pe bani multi sunt saptamanale. Si pe Titanic orchestra canta insa macar artistii de acolo stiau ca mor si sunetul viorilor a fost un act de curaj, in incercarea de a infrange frica de neant. Ei, ai nostri, canta doar ca sa ne adoarma timp in care ne omoara incet, incet, incepand cu neuronii.

In fapt, dupa zeci de ani de democratie, bugete, fonduri europene, proiecte si alegeri cu ce s-a ales judetul Botosani in vara caniculara a anului 2022:

Am ajuns un judet fara groapa de gunoi, fara apa, cu sase poduri precare care stau sa pice si cu drumurile vai de steaua lor. Asta e realitatea cruda, simpla, de langa noi. Oamenii sunt saraci, zaibiti, isi dramuiesc putinul de azi pe maine insa isi imbogatesc vocabularul cu injuraturi noi. Si bani au fost, insa nu i-a cheltuit cine trebuie.

Pe groapa de gunoi de la Stauceni s-au cheltuit peste 10 milioane de euro. In urma cu doar cativa ani. Tot de vreo doi ani au inceput cei de la mediu sa spuna ca nu e conforma si ca ceva se intampla acolo. N-a interesat pe nimeni. Acum Agentia de Mediu, cat de politizata este ea, a luat decizia sa ii suspende activiatea operatorului care o exploateaza. Pe scurt, nu mai avem unde duce gunoiul. Nu e o problema pentru „factori„, n-a iesit nimeni sa spuna cat de grava e situatia, n-a spus nimeni o rezolvare. Lucrurile negative se baga sub pres, se ingroapa, in speranta ca lumea uita. Timp in care trotuarele se surpa, levigatul o ia la vale, pana la o catastrofa ecologica mai e putin.

Jumatate de judet se plange ca nu este apa. A ajuns „esenta vietii” sa se dea cu program, ca pe vremea lui nea Nicu, nimeni nu sare in sus. Vreo doi primari, sub tutela unui partid s-au facut auziti doar. Dar din postura de beneficiari. „Factorii„, deasemeni tac. Nu spun nimic despre tevile care crapa in fiecare zi, despre adevaratele probleme ale operatorului de apa, despre lipsa de specialisti in domeniu si despre salariile infime ale lucratorilor SC Nova Apaserv. Mai lipseste putin si umbla cu paparuda sa vina ploaia. Evident. V-ati prins. Vina e la meteo, nu ploua. Si atunci, toate investitiile alea, masterpanurile si imprumuturile, de ce oare s-au mai facut? By the way: judetul Botosani este pe locul doi in tara ca suprafata de luciu de apa. Dupa Tulcea.

Anunta un politician, evident intr-o declaratie politica (de frica probabil sa nu fie dat in judecata), facuta macar in Parlament, ca in judet sunt 6 poduri care stau sa pice. A trecut de atunci o saptamana. Ati auzit vreun „factor decident” sa spuna ceva undeva? Sa povesteasca ce e cu podurile alea, ce masuri s-au luat, daca e asa sau nu. Nimic. Malc. In schimb s-au bifat: doua lansari de carte, o zi a iei, o zi a drapelului, o inchidere de proiect si multe multe negocieri probabil. Stringente daca s-au schimbat inspectorii de la ISJ cu altii noi, PSD, chiar in timpul bacului. Saracii, atat de supti erau la buzunare ca nu mai puteau astepta.

Cati bani si proiecte mai trebuie sa piarda Primaria ca sa realizeze lumea ca acolo au ajuns chiar niste habarnisti? Ei saracii, echipa de conducere, sunt ca un jucator de poker care are in mana doi septari si care tot pluseaza, braveaza, in ideea ca va lua potul. Potul vine peste un an si jumatate si deja aproape tot orasul stie ca „factorii” de acolo joaca la cacialma. Ei fac proiecte transfrontaliere cu Ucraina timp in care proiectul cu tramvaile de niste zeci de milioane e dat de gard, la teatru nu se lucreaza (inca se fac licitatii), executorii le bat la poarta. Pun poze pe facebook si atat. Poze cu ce vor face nu cu ce au facut. Ultima mare realizare a Primariei e tot un festival, evident. Cel din weekend de pe Unirii. Exemplele de indolenta si nestiinta pot continua: Eltrans, cladirile pe care le-au cumparat cu bani grei sau care vor sa le cumpere, garaje care ba se demoleaza ba nu se demoleaza, frica de intrebari. Pentru ca nu au raspunsuri. Nu fac fata unei discutii bazate pe realitatea din jur. Ei discuta doar pe contract si spun doar ce vor ei sa se faca auzit.

Ca un zbor sinuos al unui gugustiuc care are un atac de panica. Asa preseaza „transparentul” din fruntea judetului. Transparent e un fel de a spune, el saracu` nu are nici un plan. Ca daca il avea, sigur ni-l prezenta. El se cearta cu constructorii la marginea drumului si le streseaza sefii cu telefoane de parca aia nu ar avea un contract de respectat. Au trecut doua saptamani de cat a spus ca face nu stiu ce comisie. Unde e comisia? Inaugureaza stadioane, merge la serbari campenesti, serbeaza ziua drapelului si da avertizari meteo. Cam cu asta se ocupa concret primul om al judetului. Aaaaaaaa, si lupta din rasputeri sa-si pastreze functia, nemaistiind cum sa faca sa intre in gratiile sefului sau de partid. La PNL e ca in filmul clasic romanesc, „Am fost 16„. Acum au ramas doar trei insa probabil seria va continua. 16 sunt liberalii care dupa „castigarea alegerilor” s-au pricopsit cu posturi de sefi.

In drept, cam asta se intampla de fapt in Botosani:

Ajunsi la putere in urma alegerilor, toti care se vad inscaunati nu au decat un singur tel: sa ramana acolo. Si pentru asta, nu precupetesc nici un efort. Angajeaza armate de fotografi, operatori de camere, cumpara drone sa fie imaginea cat mai uau. Asta pe post de consilieri, platiti evident de la buget. Nu angajeaza niste varfuri, niste experti, niste specialisti ca nu au nevoie. Doar prieteni de la partid, potentiale amante. Asta in echipa de conducere. Apoi, ca sa nu spuna lumea ca-s oameni rai, incep sa angajeze pe posturi de directori, directori adjuncti, pe posturi bune la institutii de stat unde freci buha pe bani buni. La aceste posturi au acces rudele, colegii de partid aia cu care te intelegi si care conteaza la vor, fosti colegi de scoala, liceu sau chiar gradinita si gata. Au umplut diagrama de personal. Multime multa, competenta aproape deloc. Si toate aceasta zbatere tine vreo doi ani, pana se apropie campania electorala. Dupa care se dedica exclusiv acesteia.

Energiile lor sunt focusate pe prosperitatea proprie si pe pastrarea pozitiei. Aceste doua lucruri sunt primordiale. Cetateanul mai la urma sau deloc. Vrea cineva cu 10 pe linie sa se angajeze la buget, nu sunt posturi, sau pica concursul sau pur si simplu nu i se primeste dosarul. Si atunci specialistul pleaca, ingrosand randul romanilor din diaspora. La partide e foc inchis, la buget e foc inchis, la firmele de gospodarire comunala si institutii e foc inchis. Lista competentilor din Botosani fara de care nu se poate si care merita salarii babane la stat este imensa si merita facuta cunoscuta.  Sa nu mai spun ce colcaiala e prin cabinelete parlamentare si cum si pe ce criterii se fac acolo angajarile. Dar asta doar parlamentarii o stiu, e dreptul lor prevazut de lege sa angajeze si sa dea afara pe cine vor ei. Ei sunt imuni.

Ceea ce scriu e valabil in absolut toate administratiile din 1996 pana acum, fara tagada. Cei din prezent nu fac nimic din ceea ce nu au facut altii. Sau din ceea ce nu se face in alta parte. Credeti ca aia din Suceava nu s-au saturat sa auda numai de Flutur sau Lungu? Aia din Neamt nu-s satui de Arsenie, prietenii si rudele lui? Sau in Vaslui de Buzatu si gasca? S-au saturat de ei cu siguranta. Insa ca si la noi, altii, care poate ar avea bune intentii, nu au loc. Si nici nu li se face. Asta e administratia de fapt. O goana dupa inavutire proprie, putere si influenta.

Din pacate, de pe urma acestei administratii, in timp, ani buni, asa am ajuns: fara apa, fara groapa de gunoi si cu sase poduri care stau sa cada. Drumurile sunt pe maini bune, la prefectul transparent. Am ajuns asa cum meritam, exact dupa chipul si asemanarea lor: fara umor, fara pricepere, fara chef de munca. Pana la urma nu ai de ce sa ii acuzi, sunt alesi. Ei asa cred cred ca se face si fac tot ce pot sa fie bine insa doar atata pot. Sa dezamageasca.